Antrax

În timpul condiţiilor dure, o bacterie de dimensiuni mari, în formǎ de tijǎ, care provoacǎ Antraxul, dezvoltǎ spori care pot fi eliberaţi în atmosferǎ şi inhalaţi. Sporii inhalaţi sunt prinşi în trahee, care se divide, sau se ramnificǎ în bronchi. Din cauza dimensiunilor mici, sporii sunt putaţi în bronhiole din ce în ce mai mici, în cele din urmǎ ajungând în sacii alveolari ai plǎmânilor. În spaţiile alveolare, celulele imune, numite macrofagi, devoreazǎ sporii şi îi atacǎ cu enzime. Deşi unii sporii sunt distruşi, mulţi alţii supravieţuiesc atacului imunitar. Sporii supravieţuitori terc prin sistemul limfatic şi se acumuleazǎ în interiorul ganglionilor limfatici din piept. Dupǎ o perioadǎ de timp, sporii vor încolţi şi se vor dezvolta în bacterii Antrax mature, care se reproduc în ganglionii limfatici. Odatǎ cu multiplicarea lor, aceste bacterii produc toxine dǎunǎtoare care determinǎ umflarea şi hemoragia ganglionilor limfatici. Toxinele trec rapid prin fluxul sanguin şi produc simptome de Antrax foarte grave. Dupǎ câteva zile de la expunerea iniţialǎ, simptome de rǎcealǎ incluzînd febrǎ, tuse, arsuri şi indispoziţie generalǎ se dezvoltǎ. Deşi unii oameni se recupereazǎ puţin, urmeazǎ un debut rapid de simptome mai grave. În acest timp, rǎni se pot dezvolta în ţesutul pulmonar unde bacteria intrǎ mai întâi în organism şi creşte cantitatea de fluide din cavitatea toracicǎ. Acest lucru produce sângerǎri, inflamaţii şi restricţioneazǎ respiraţia. De asemenea, toxinele ajung în creier şi mǎduva spinǎrii, determinând sângerare în stratul subţire de ţesut care îmbracǎ aceste structuri. Apar probleme respiratorii grave, hemoragii, şocuri şi de multe ori decesul. Cu toate acestea, aceste rezultate pot fi evitate prin administrarea vaccinului Antrax înainte de expunere, sau prin luarea antibioticelor, cum ar fi penicilina sau cipro imediat dupǎ.