Azbestoza

În timpul respiratiei normale, aerul circulă prin nas, prin trahee şi apoi prin căi din ce în ce mai mici numite bronhii. Bronhiile se ramnifică în pasaje mai mici, numite bronhiole şi în final, în niste saci mici, subţiri, fragili, în formă de ciorchine, numiti alveole. Persoanele care lucrează în mine sau în cariere, sau care lucrează cu materiale cum ar fi cele de izolare, sunt expuse la risc crescut de inhalare a particulor mici de azbest. Particulele de azbest minuscule trec prin cele mai mici căi, ajungând în sacii alveolari. În interiorul alveolelor, particulele de azbest sunt absorbite de celulele imune denumite macrofagi, care sunt concepute pentru a distruge organismele străine din organism, în special enzimele. Din păcate, în loc de distrugerea macrofagelor de către azbest, acesta se dovedeşte a fi letal acestor celule imune, care mor odată ce eliberează enzima. Când enzimele sunt eliberate, acestea acţionează ca un iritant în plămâni şi iniţiază un proces inflamator. Când acest lucru se întâmplă, celule speciale numite fibroblasti se miscă şi încep să creeze tesut fibros în jurul particulelor care formează noduli sau cicatrici ale ţesutului în plămâni. Formarea cicatricilor de ţesut reduce schimbul de oxigen din plămâni şi provoacă scurtimi de respiraţie care se agravează progresiv. Alte simptome ale azbestozei pot include durerea toracică şi o tusea dură, uscată cu sângerari.