Circulatia inimii prenetale

Inima şi sistemul circulator al fătului încep să se formeze imediat după concepţie. Până la sfârşitul celei de-a cincea săptămâni, inima fătului este capabilă să pompeze sângele în întregul său corp. Cu toate că plămânii nu funcţionează până la naştere, atunci când nou-născutul respiră pentru prima dată, mama trebuie să furnizeze fătului sânge bogat în oxigen. Ca şi inima unui adult, inima prenatală dezvoltă patru camere si patru valve. Dar, pentru că plămânii fetali nu sunt utilizati inainte de naştere, sângele trebuie să treacă peste plămâni. Două structuri se dezvoltă în inima prenatală, care permit redirecţionarea sângelui în jurul plămânilor: foramenul oval şi ductul arterial. Foramenul oval este o gaură care se află între atriul stâng şi cel drept. Ductul arterial este un vas de sânge care conectează aorta de artera pulmonară. În circulaţia prenatală normala, sângele bogat în oxigen este livrat din organismul mamei, prin placentă şi prin cordonul ombilical, la vena cavă inferioară a fătului. De asemenea, vena cavă primeşte sângele sărac în oxigen din organismul fătului. Sângele bogat în oxigen şi sângele sărac în oxigen trec prin vena cavă la atriumul drept. Cea mai mare parte a sângelui amestecat din atriul drept este împins în foramenul oval şi în atriul stâng. De acolo, se mută în ventriculul stâng, care pompează sângele în aortă. Aorta trimite sângele în corpul fătului. Sângele rămas în atriul drept intră în ventriculul drept, care îl pompează în artera pulmonară, conducându-l la plămâni. Dar, pentru că plămânii nu sunt încă funcţionali, sângele este directionat de la artera pulmonară prin ductul arterial şi în aortă. Aorta trimite sângele în corpul fătului. După naştere, foramenul oval şi ductul arterial se închid si copilul începe să respire. Sângele sărac în oxigen din partea dreaptă a inimii este pompat prin artera pulmonară la plămâni. Sângele bogat în oxigen trece în partea stângă a inimii şi este pompat prin aortă în restul corpului nou-născutului.