Implantul cohlear

Când sunetele ajung în ureche, acestea sunt colectate de urechea exterioară în formă de pâlnie şi canalizate în urechea mijlocie. Odată ce sunetele trec prin urechea mijlocie, acestea lovesc membrana timpanului, sau toba urechii. Atunci vibratiile trec prin urechea mijlocie si ajung la lichidul din interiorul urechii. Urechea internă conţine o importantă structură numită cochlee. În interiorul cochleei, vibratiile sunetelor miscă mici fire de păr, care sunt anexate la fibrele nervoase. În acest fel, sunetele sunt convertite în semnale care sunt trimise la creier prin intermediul nervului auditiv. Bolile, leziunile sau deformările celulelor cochleare reprezinta principalele cauze ale defectelor auditive sau surditătii. Disfuncţionalitatea acestor celule poate transmite semnale intermitente sau neclare nervulului auditiv sau pot sa nu trimita acestora nici un semnal. Un dispozitiv numit implant cochlear poate reda auzul prin înlocuirea acestor structuri deteriorate printr-un fir, care este implantat în cochlee. În scopul stimulării procesului auditiv, undele acustice sunt receptate de către un microfon atasat în spatele urechii. Sunetele sunt apoi trimise prin sârma subţire, la un procesor care este purtat de obicei la centură. Acest procesor amplifică şi filtrează sunetele înainte de conversia acestora în semnale digitale. Aceste semnale digitale sunt trimise înapoi prin acelaşi fir la un transmiţător situat pe cap. Transmiţătorul trimite apoi semnale radio la o unitate încorporată sub scalp. Unitatea de primire stimulează apoi sârma implantată în cochlee, care trimite semnale clare nervului auditiv. Deşi interventiile chirurgicale deteriorează permanent cochlea, implanturile cochleare pot îmbunătăti auzul, chiar şi la oamenii care au o surditate profundă. Există mai multe potenţiale complicaţii asociate cu această procedură, care ar trebui să fie discutate cu medicul înainte de o intervenţie chirurgicală.