Operatia de ridicare a sanului

Sânul unei femei este compus în principal, din ţesut gras şi glande mamare. Glandele mamare se scurg în sinusurile lactiferoase, care se conecteazǎ la sfârcuri. Sfârcul este înconjurat de un inel pigmentat numit areolǎ. O femeie poate alege sǎ aibǎ o intervenţie chirurgicalǎ de ridicare a sânilor, care sunt de o mǎrime potrivitǎ dar sunt lǎsaţi, lipsiţi de fermitate, sau care au sfârcurile orientate în jos. Numǎrul şi mǎrimea inciziilor chirurgicale pentru ridicarea unui sân, sau mastopexia, variazǎ în funcţie de mǎrimea şi forma sânilor, dar şi de poziţia sfârcurilor înainte de intervenţia chirurgicalǎ. În unele cazuri, se face o incizie deasupra areolei, sfârcul şi areola sunt mutate într-o poziţie mai bunǎ, prin ridicarea sânului şi orientarea lui în sus. Cu toate acestea, ridicǎrile de sâni mai proeminente pot solicita mai multe incizii. De exemplu, o incizie este fǎcutǎ deasupra şi în jurul areolei. Apoi, sunt fǎcute incizii mai jos sau în lateralele areolei, şi de-a lungul liniei de sub sân pentru a putea fi înlǎturat excesul de piele şi de ţesut gras. Areola este apoi mutatǎ cu sfârcul într-o poziţie mai bunǎ, fǎrǎ modificǎri severe la funcţionarea ţesuturilor de mai jos. În cele din urmǎ, pielea sânului este închisǎ şi suturată sub areola pentru a ridica sânul şi a-i conferi un nou contur. Dupǎ o perioadǎ cu vânǎtăi şi umflǎturi, liniile inciziei încep sǎ se estompeze şi sânii capǎtǎ o formǎ mai naturalǎ. Existǎ mai multe potenţiale complicaţii asociate cu aceastǎ procedurǎ, care ar trebui sǎ fie discutate cu un medic, înainte de o intervenţie chirurgicalǎ.