Pierderea auzului

În cazul unui auz normal, undele acustice trec prin canalul urechii şi lovesc timpanul, determinându-l sǎ vibreze. Timpanul este conectat cu trei oase subţiri din urechea mijlocie. Ultimul os, scarita, împinge fluid în camera din interiorul urechii, denumitǎ cohlee. Aceastǎ circulaţie de fluide determina indoirea celulelor ciliare sensibile din interiorul cohleei. Cînd celulele ciliare se îndoaie, ele genereazǎ un semnal electric care este trimis la creier. Vârsta, boala, leziunile, sau expunerea repetatǎ la zgomot puternic poate deteriora structurile diferite ale urechii şi poate interfera cu auzul. Existǎ douǎ tipuri specifice ale pierderii auzului: pierderea auzului din cause mecanice, care este cauzat de o problemǎ mecanicǎ în interiorul canalului urechii mijlocii care blocheazǎ trecerea sunetului; sau pierderea senzorialǎ a auzului, care este cauzat de leziuni ale urechii interioare, a nervului auditiv, sau ale canalului nervului auditiv din creier. Pierderea auzului din cause mecanice este adesea reversibil; iar pierderea auzului sensorial nu este reversibil.