Prezbitia

Prezbiţia este incapacitatea de concentrare asupra obiectelor aproapiate. În timpul normal al viziunii, lumina trece prin cornee, si apoi prin pupilă, care este de fapt o gaură în partea colorată a ochiului. Lumina trece apoi prin lentilă unde este concentrată într-un punct de pe retină în partea din spate a ochiului. În acest moment, imaginea este transformată în semnale electrice care sunt trimise la creier. Lentila este flexibilă şi îşi poate schimba forma de concentrare a luminii pe retină. Puterea concentrării ochiului depinde de elasticitatea cristalinului. Ca cât o persoană înaintează în vârstă, elasticitatea lentilelelor scade, cauzând prezbiţie. O persoană prezbită vede clar obiectele de la depărtare. Cu toate acestea, imaginea obiectelor din apropiere se concentrează în spatele retinei şi face ca obiectele să se vadă neclar. Simptomele prezbiţiei pot include ochi obosiţi, dureri de cap şi estomparea vederii de aproape. De multe ori oamenii observă primele simptome ale prezbiţiei când trebuie să lectureze un material îndepărtându-l de ei înşişi, pentru a se putea concentra mai clar. Prezbiţia apare în mod normal, la oamenii cu vârsta de peste 40 de ani. Medicul poate prescrie ochelari de lectură pentru a corecta acest deficit de vedere.