Ruptura de placenta

În timpul sarcinii, uterul femeii găzduieste şi protejează fătul în curs de dezvoltare timp de aproximativ 40 de săptămâni. In interiorul uterului, fatul este legat de mama sa, prin intermediul cordonului ombilical, care este anexat de peretele uterin printr-o masă de ţesut numit placentă. Placenta şi cordonul ombilical transportă sângele oxigenat şi substanţele nutritive de la mama la făt şi întoarce deşeurile produse de făt prin sistemul de circulaţie al mamei, pentru eliminare. Afectiunile cauzate de accidentele de masină sau provocate de căderi grave pot separa placenta de peretele uterului prematur, afecţiune cunoscută sub numele de ruptură de placentă. Dacă ruptura este minoră şi are loc o sângerare vaginală usoara, femeia gravidă va fi tratată cu un lichid de înlocuire şi imobilizare la pat. Cu toate acestea, în cazul în care separarea este mai substanţială, sau în cazul în care placenta este complet dizlocată de uter, mama si copilul ar putea fi în pericol. Durerile abdominale şi o cantitate mare de sânge închis la culoare care provine din vagin, pot indica faptul că este necesară o nastere prematură sau o cezariană. Este important de reţinut că ruptura de placentă poate apărea spontan la femeile care au avut mai multe nasteri anterioare, au mai avut ruperi ale placentei sau poartă mai multi fetusi. Prezenta altor factori de risc poate include afecţiuni medicale, cum ar fi hipertensiune arterială şi diabet zaharat, precum si din cauza fumatului, abuzului de droguri sau de alcool.