Tensiunea arteriala

Inima este un muşchi care pompează continuu sângele bogat în oxigen spre corp, printr-o reţea de artere şi vene. Ceea ce numim frecvent "tensiune arterială" este măsurarea făcută când ventriculul stâng al inimii se contractă si sângele este împins prin artere. În timp ce sângele circulă de la inimă, se exercită o presiune împotriva peretilor arterelor. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de tensiune arterială. Tensiunea arterială este utilizată pentru a evalua cantitatea si forta cu care sângele este pompat de la inimă, precum şi flexibilitatea şi condiţia arterelor. Există două componente ale măsurării tensiunii arteriale. Prima este presiunea sistolică, care este înregistrată, atunci când tensiunea arterială este la nivelul maxim, în timpul contracţiei ventriculului stâng. Cea de-a doua componentă este presiunea diastolică. Această măsurare este obţinută atunci când tensiunea arterială este în punctul său cel mai mic, atunci când inima este în repaus între bătăi. Măsurarea combinată este citită ca presiune sistolică peste presiunea diastolică. Presiunea anormal de mare din artere este numită hipertensiune, sau hipertensiune arterială. Hipertensiunea este de obicei diagnosticată atunci când nivelul tensiunii arteriale este mai mare de 140 mmHg sistolică şi 90 mmHg diastolică în trei momente diferite. Hipertensiunea arterială este legată de mai multe afecţiuni medicale, cum ar fi ateroscleroza, insuficienţa cardiacă congestivă, accidente vascular cerebrale, atac de cord, afectiuni ale rinichilor. Dacă este lăsată netratată, hipertensiunea arterială poate afecta grav inima şi vasele de sânge. Vestea bună este că pacienţii cu hipertensiune arterială pot să-si controleze boala prin tratament medicamentos şi prin modificări ale dietei şi stilului de viaţă.